materiale-pictura.com

Pe suportul de lemn tratat, inainte de a se picta, se da pe toata suprafata acestuia, care urmeaza sa fie pictata, cu un strat de vopsea deschisa (ocru sau galben) bine intinsa. Lemnul se lasa apoi la uscat intre 24-48 de ore, depinde cat de repede se usuca vopseaua de pe acesta. Acest strat se da pentru ca urmatoarele straturi sa nu fie absorbite de grund si pictura sa fie ingreunata din acest motiv.

Urmeaza desenul pe lemn a icoanei, apoi pictarea acesteia. Desenul se face cu creionul, iar dupa aceea se acopera cu vopsea.

Este interzisa incizarea desenului!

In pictura cu ulei pe lemn nu se foloseste incizarea desenului deoarece straturile de ulei sunt subtiri si nu acopera aceste incizii.

Pentru realizarea unei icoane vopseaua se pune de la lumina la umbra, iar trecerile se fac cu o pensula curata si aspra. Aceasta etapa este urmata de accentuarea picturii prin blicuri de lumina si umbra din vopsea deschisa sau inchisa, dupa caz, dar dupa uscarea straturilor anterioare  (24 de ore).

Poate privind o opera de arta renascentista te-ai intrebat cum este posibil ca un artist sa picteze luminozitatea, volumul si toate detaliile unui obiect pastrand culoarea intacta, adica fara a o murdari prin amestecuri repetate si in acelasi timp fara a lasa urma pensulei in vopsea, ca sa nu mai vorbim de nuantarile si degradeurile atat de fin realizate.
Pe langa talent si anii de exercitiu ei se mai ajutau si de procedee tehnice printre care si “tehnica flamanda”. Aceasta este o tehnica mixta si consta in impartirea pictarii unei lucrari in urmatoarele etape:

1.Mai intai se picteaza un grisaille(desenul si modeleul obiectelor, monocrom, in nuante de obicei de brun) in tempera cu emulsie de ou si ulei de in, care arata cam asa:
Citeste mai mult »

In urmatoarea natura statica avem urmatoarele elemente care pun probleme distincte: un corp ovoidal, cunocut si sub numele de ghem desfoara si cateva obiecte paralelipipedice, in tema cu sfoara: carligele de rufe. Sa nu uitam de fundalul alb!

De ce?
Culorile pure, putenice sunt mai usor de nuantat, cele tertiare sau cuaternare (obtinute din amestecul a trei sau patru culori, cum e ghemul de sfoara) se murdaresc foarte usor si totusi aceste doua categorii de culori trebuie sa para “din aceeasi lucrare”.

Pe obiectul rotund trebuie sa facem treceri care sa il faca sa para rotund, pe carlige – nu.
Suportul alb trimite reflexe puternice pe obiectele de pe el si accentueaza un fapt important: umbra cea mai intunecata, pe obiectele ovoidale nu se afla niciodata exact langa contur. Aici e micul secret al redarii rotunjimii. Vom mai vorbi despre asta!

Am inceput cu un desen rapid si aproximativ, direct in pensula (pentru asta recomand o pensula aspra si subtire) pentru a nu vrea sa il pastrez ca desen (se mai intampla sa iti iasa prea frumos ca sa il mai pictezi), dar si pentru ca pensula nu iti permite sa te pierzi in detalii.

Dar promit ca voi reveni cu o tehnica a desenului predata in multe licee de arta si care te poate transforma in bun desenator, daca asta vrei. Eu nu am aplicat-o niciodata consecvent dar am folosit-o pentru a-mi verifica desenele cand imi ieseau strambe. Dupa ce am schitat toate obiectele am inceput sa pun zonele mari de umbra si lumina pe ghem si pe clame.

Citeste mai mult »

Guasa (gouache) este o varietate de tempera care datorita emulsiei pe care o contine isi pastreza calitatile dupa uscare, mult mai bine decat tempera obisnuita, ramanand aproape la fel de saturata cromatic iar folosita ca pasta are un aspect lucios.

saturatia – puritatea culorii, continutul pastei mai bogat sau mai sarac in pigment, stralucirea culorii.

 Tot ce se poate spune despre guasa e valabil si despre tempera. Acestea au un timp de uscare mediu, mai lung ca al culorilor acrilice si mult mai scurt decat al celor de ulei.

Suporturile ideale pentru guasa sunt hartia, hartia panzata, cartonul, lemnul, peretele tencuit sau alte suporturi rigide. Citeste mai mult »

 … iata cateva proportii la… indemana

Sa nu va inchipuiti ca este mai greu sa desenezi o mana decat alte lucruri, pentru ca nu e deloc asa.

Atunci cand invatati sa desenati o mana, trebuie sa va familiarizati mai intai cu structura de baza a mainii si cu proportiile : proportiile degetelor, ale degetului mare, ale palmei, ale dosului palmei. Daca mai si exersati putin sunteti pe drumul cel bun si-n curand veti desena maini asemanatoare cu cele din realitate.

 In imaginea alaturata mi-am desenat propria mana, in scopuri pedagogice.

Observati unde incepe mana efectiv : zona unde bratul se prelungeste cu incheietura, indicata in cadrul desenului prin linia 1.

Citeste mai mult »