Georges-Pierre Seurat s-a nascut la 2 Decembrie 1859 in Paris. El a fost creatorul neo-impresionismului, mai ales prin lucrarea sa "Duminica dupa-amiaza pe insula La Grande Jatte"(1884-1886) -capodopera sa-, ramanand una dintre principalele figuri ale picturii din secolul 19.
Seurat a studiat optica si descompunerea luminii in culori primare si complementare. El a dsavarsit astfel tehnica numita pointilism sau "divizionism", prin care puncte de culoare se aplicau pe panza, iar ochiul privitorului urma sa le combine si sa perceapa o imagine vibranta. El credea stiiinta perceptiei si legile otice pot fi folosite pentru a crea un nou limbaj al artei bazat pe propriul set de elemente heuristice si el a decis sa ilustreze acest limbaj folosind linii, intensitatea culorii si schema de culori. Seurat a numit acest limbaj "Chromoluminarism".
Teoriile lui Seurat pot fi rezumate astfel: Emotia de veselie poate fi obtinuta prin dominarea de nuante luminoase, prin predominarea de culori calde si de folosirea liniilor indreptate in sus. Calmul este obtinut prin echilibrul folosirii luminii si a intunericului, de echilibrul culorilor calde si reci, si de linii care sunt orizontale. Tristetea este obtinuta folosind culori inchise si reci si prin linii indreptate in jos.

Intre principalele sale opere sunt si: "Modelele"(1888), "Sena la Grande Jatte-Primavara" (1888), "Tanara pudrandu-se"(1888-1889), "Turnul Eiffel"(1889), "La Chahut"(1889-1890), "Circul"(1891).