materiale-pictura.com

Adriana Capraru: Cum a inceput aceasta aventura?

Fr. C: Pe 19 aprilie am primit un telefon de la proprietarul spatiului si mi-a spus: locatia de langa libraria Eminescu s-a eliberat, incearca sa-ti expui lucrarile, sa iti chemi prietenii artisti, sa organizati o actiune artistica in incinta acestui spatiu pe o perioada de o luna, o luna jumatate.

AC: A pornit ca o idee a dvs, Francisc Chiuariu?

Fr. C: Proprietarul spatiului a trecut pe la atelierul meu acum un an, si prin faptul ca a vazut lucrari si am avut discutii despre posibilitatile de expunere in oras. …a ramas ideea si cand s-a eliberat spatiul, instantaneu a revenit …ideea de a lasa spatiul unor expuneri de pictura, de sculptura…Dumnealui a facut pe 19 prima afirmatie si in acel moment am inceput sa dau telefoane. Primul a fost Cioc Constantin, apoi Mihai Balko, Judit Balko si asa am format acest grup de organizatori care a initiat primul demers in primele 2-3  zile si ulterior , in a 4a, a 5 a zi au aparut invitati. Pana la ora actuala am avut nu mai putin de 17 artisti plastici, urmand ca de maine sa vina alti invitati si  speram sa imbogatim numarul artistilor cu o a doua perioada.

AC: Ce criterii de selectie exista pentru admiterea in galeria dvs?

Fr. C:Trebuie sa existe un proiect, un dialog despre ceea ce vor, o argumentare a proiectului pe care vor sa-l sustina. Acceptam  artisti motivati de a veni aici….Un proiect inseamna sa-ti sustii teoretic si conceptual demersul.

AC: De ce ati ales acest nume Atelier in tranzitie?

Fr. C: Anul trecut am fost cu un proiect in Olanda, s-a folosind curent cuvantul tranzitie si in momentul in care am intrat in acest spatiu am cazut toti 4 de acord ca acest concept exprima cel mai bine acest spatiu, artistul tranziteaza acest atelier , acest spatiu si acest spatiu e un vehicul care tranziteaza prin Bucuresti si prin timp, adica el devine dinamic si in miscare continua…Forma acestei tranzitii poate fi o strada, poate fi in miscare propriu-zisa, o mansarda, orice forma de spatiu care este o fisura si care se preteaza sa spuna sau sa primeasca intrarea unui fenoment artistic.

AC: Organizatorii acestei expozitii fac parte din aceeasi generatie?

Fr. C: Aproape din aceeasi generatie, intamplarea fericita a facut sa ne intalnim… A fost si un vid in sensul asta si in momentul in care a aparut mai multe energii s-au cuplat….Galeriile fixe au de obicei spatii clasice, spatii inchise, sustinatorii merg pe binestiutele forme …vernisaj, pregatire; aici a fost ca un torent mare care a venit si lucrurile s-au alcatuit din mers.

AC: la intrarea in sala am vazut un jurnal al expozitiei…

Fr. C: Eu l-am sugerat , jurnalul trebuie sa fixeze toate aceste intamplari, zile care s-au petrecut….una dupa alta, artistii care au intrat, publicul….Jurnalul prezinta aceste nume, persoane, evenimente, stari….Multe dintre parerile pro sau contra sunt consemnate in jurnal; orice privitor poate vedea nasterea spatiului, transformarea lui, aparitia, schimbarea, acest cameleonism…de la o sapt la alta se transforma in altceva , apar noi forme de arta, vitrinele se schimba si ele la o perioada de 3-4 zile…parca ar fi fost scris inainte….

AC: Ce reactie ati avut din partea publicului?

Fr. C: Un segment cauta Kenvelo, un alt segment este contrariat de ce se intampla aici, ce fel de lucrari sunt acestea si sunt fericit sa spun ca cel mai mare segment sun tinerii de la institutiile din preajma (facultati) si se comporta relaxat, degajat, ca si cum s-ar fi asteptat demult sa vada altceva decat obisnuitele retele de magazine de haine , pizzerii..

 Interviu luat pe data de 7 mai 2008

Ii multumesc dlui Francisc Chiuariu pentru ca a avut disponibilitatea de a discuta si prezenta Atelier in tranzitie.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.