Giovanni Battista Tiepolo, cunoscut si ca Gianbattista Tiepolo (nascut la 5 martie 1696 in Venetia), a fost intre ultimii maestri pictori de fresce din Venetia. Ultimul mare pictor baroc, insa un important pictor al rococo-ului italian, el a ridicat ridicat frumusetea decorativa la rang de suprem.
Prima capodoper? a lui Tiepolo în Vene?ia a fost un ciclu de pânze enorme pictate pentru a decora o camer? mare de recep?ie a lui Ca’ Dolfin, Vene?ia (ca. 1726–1729), picturi ce înf??i?au b?t?lii antice ?i victorii. A pictat apoi tablouri din pânz? pentru biserici, tavane pentru Palazzi Archinto ?i Casati-Dugnani în Milan (1731), Capela Colleoni în Bergamo (1732-33), tavan pentru Gesuati (S.Maria del Rosario) în Vene?ia la St. Dominic Institutia Rosary (1737-39), Palazzo Clerici, Milan (1740), decora?iuni pentru Villa Cordellini la Montecchio Maggiore (1743-44) ?i pentru salonul Palazzo Labia, prezentând Povestea Cleopatrei (1745-50).
Dup? 1750, Tiepolo ?i-a stabilit cu fermitate o reputa?ie de la un cap?t la altul al Europei ?i înso?it de fiul sau Giandomenico a c?l?torit la Würzburg fiind solicitat, de catre Inaltul Episcop Karl Philipp von Greiffenklau în 1750, unde s-a stabilit timp de 3 ani executând picturi pe tavanul palatului New Residenz. Pictura lui de pe importanta cas? a sc?rii este cea mai mare fresc? pe tavan din lume (677 mp) ?i a fost terminat? împreun? cu fiii s?i Giandomenico ?i Lorenzo. Alegoriile lui despre planete ?i continente îl înf??i?eaz? pe Apollo, îmbarcându-se pe cursa lui zilnic?; zei?ele din jurul lui simbolizeaz? planetele; figurile alegorice de pe coronament reprezint? cele 4 continente, incluzând ?i America. În 1753 s-a întors în Vene?ia, unde a fost ales Pre?edinte al Academiei Padua. În 1761, Carol al III-lea a ordonat pictorului o mare fresc? pe tavan pentru a decora camera tronatului al palatului regal din Madrid. Subiectul panegiric este Apotheosis of Spain.

Intre operele sale se mai numara si: "Alegoria puterii elocventei"(1725), "Perseus si Andromeda"(1730), "Iisus carand Crucea"(1737-1738), "Sacrificiul lui Melchizedek"(1740-1742).